Ea se încruntă pentru o clipă, iar apoi zâmbi de parcă ar fi descoperit secretul vieții: -Gata, știu ce vreau. Spune-mi totul despre tine. -Ha, nu ceri prea mult, nu-i așa? răse el, remarcându-i ingeniozitatea. -Cred că întrebarea mea acoperă absolut totul, așa că începe să vorbești, gesticulă Becka. Mi-e teamă că nu vei termina astăzi și va trebui să continui și mâine, și poimâine..., râse Becka, fericită că a găsit soluția perfectă de a evita întrebările lui. -Chiar ești deosebită, spuse el râzând, iar apoi îi prinse mâna din nou. Îi privi degetele, mângâindu-le ușor, până ce își dădu seama că fata tremura. -Te fac să nu te simți în largul tău? întrebă el, ridicându-și privirea spre ochii ei. -Nu... nu este vorba despre așa ceva. Numai că nu... sunt obișnuită... cu așa ceva, încer