Becka dădu din cap cu ezitare, iar apoi se ridică de pe scaun brusc și spuse:
-Mă scuzi pentru o clipă, te rog?
Se ridică și el, lăsându-și furculița și cuțitul pe farfurie. Acum bărbatul era îngrijorat de-a binelea, iar gândurile i se oglindeau clar în încruntătura dintre sprâncene.
-Te întorci, nu-i așa? nu se putu el stăpâni să o întrebe.
-Bineînțeles, că mă întorc. Unde crezi că plec? Mă duc doar până la toaletă, nu fug din restaurant, privi ea spre el, înclinându-și capul.
Apoi, Becka se grăbi în direcția toaletei, fără să mai privească în urmă. Înăuntru, cercetă să vadă dacă era singură, apoi se sprijini cu greutate de prima chiuvetă care părea uscată, și se privi atent în oglindă.
Chipul îi era îmbujorat și o nouă sclipire îi apăruse în ochi, ceea ce o îngirjoră puțin. Becka î
