Dilema lui Matt (Cartea a Doua in seria Familia Winston)

CAPITOLUL 1 –––––––– -BECKA, MIȘCĂ-ȚI FUNDUL sus, acum, bubui vocea lui Bryan, ceea ce îl făcu pe Matt să zâmbească. Matt cunoștea politica Beckăi de a nu încuia ușa de la intrare. Știa, de asemenea, că Bryan nu avea prea mult succes să o facă să-i asculte sfatul de a o încuia. De aceea Matt nu se obosea niciodată să le sune la ușă. El doar intra în casă. În fond, se simțea acolo ca la el acasă. Becka și Bryan erau unii dintre cei mai cumsecade din familie, chiar dacă cuplul lor era destul de ciudat. -Am crezut că-ți place fundul meu, strigă Becka din birou, iar apoi ieși val vârtej din încăpere. Trecu la mică distanță de Matt și nici măcar nu îl remarcă. Începu să urce scările, luând câte două trepte în acelaș timp. -Îți iubesc fundul și o știi. Dar în momentul acesta, adu-l aici sus. Levitează, la naiba, și nu vrea să mă asculte, veni vocea hărțuită a lui Bryan de undeva de sus, iar Matt izbucni în râs. Imaginația lui Matt nu era foarte dezvoltată, dar cel puțin putea să-și imagineze cât de stresant era pentru Bryan să aibă doi copii cu talente speciale. Venind din afara familiei Winston, Bryan a trebuit să accepte multe lucruri. Și cu toate acestea, nimeni nu putea spune că nu-și respecta responsabilitățile. Chiar dacă uneori nu avea nici o idee despre ce ar trebui să facă în anumite circumstanțe, își înfigea picioarele în pământ și lua lucrurile așa c*m erau. Totuși acum, părea copleșit din cauza fiicei sale de o lună și jumătate, care moștenise abilitățile familiei mamei sale. Cum nu veneau decât șoapte de la etaj, Matt se decise să se ducă acolo și să-i viziteze pe nepoata și nepotul său. Știa că apariția lui îl va face pe Bryan să-și dea ochii peste cap. El va înțelege că Becka a uitat să încuie ușa din nou și probabil că se va certa cu ea după ce Matt va pleca. Bryan nu va spune un cuvânt în fața lui Matt. Indiferent cât de supărat era, Bryan nu-i spunea nimic Beckăi în fața celorlalți. Se gândea că familia a judecat-o destul pentru că s-a măritat cu un bărbat care era cu doisprezece ani mai în vârstă decât ea și nu mai avea nevoie să audă de la nimeni ‘Ți-am spus eu’. Matt bătu la ușa camerei copiilor, iar Bryan își ridică privirea. Pe chipul lui se zări îngrijorarea pentru un moment. Când ochii îi căzură pe Matt, tensiunea îi dispăru și zâmbi, scuturându-și capul. -Din nou nu ai încuiat ușa, spuse el pe un ton resemnat, aruncându-i o privire Beckăi. -Am uitat, ridică ea din umeri și îl bătu pe mână. Nu te îngrijora, nimeni nu intră, doar Matt. Bună, Matt, ce mai faci? Matt nu reuși să-și ascundă amuzamentul. Verișoara lui cea mai tânără era o constantă bucurie pentru el, și lui îi făcea plăcere să-l vadă pe Bryan luptându-se atât cu grija pentru ea, cât și cu inabilitatea lui de a o face să înțeleagă pericolele orașului. -Doar treceam pe aici. Am o oră liberă și m-am gândit să vin să vă văd pe voi doi. Și pe maimuțici. Matt intră în cameră și veni la Becka, care o ținea pe Lea în b*ațe. Îi sărută obrazul Beckăi, iar apoi îi alintă capul bebelușului și îi sărută vârful capului. -Deja vă face probleme, înțeleg, se întoarse el spre Bryan, care își ridică o sprânceană interogativ. Te-am auzit când am intrat în casă, mărturisi Matt, iar un zâmbet obraznic îi apăru pe buze. Becka se înroși. Își amintea ce strigase Bryan ca să o facă să vină la etaj. Îi aruncă o privire iritată, iar Bryan se mulțumi doar să surâdă. Matt râse. Îi iubea pe amândoi, iar inima îi exploda de bucurie ori de câte ori se gândea cât de bine se potriveau împreună. Dar cu toate acestea, uneori era și gelos pe ei doi, pentru că nu putea avea și el acelaș lucru. -Deci au început problemele, înțeleg, spuse el arătând spre ghemul din b*ațele Beckăi. -Mă sperie înfiorător, să-ți spun drept. Mulțumesc lui Dumnezeu că Sean nu a manifestat nici un fel de puteri deocamdată, replică Bryan. -O va face... în timp, îi spuse Matt, punând o mână pe umărul lui ca să-l liniștească. Te vei descurca, nu îți fă griji. Niciodată nu mi-ai dat impresia că ai fi un bărbat care să nu fie capabil să se ocupe de absolut tot. Bryan îi aruncă o privire posomorâtă, dar nu spuse nimic. Își aruncă privirea spre Becka, gata să spună ceva, dar ea îl opri, punând un deget la gură. -A adormit din nou, șopti ea, iar Bryan veni să își ia fiica și să o pună înapoi în leagănul ei. Becka și Matt o porniră spre ușă, așteptându-se ca Bryan să-i urmeze. Când Matt privi în urmă, Bryan tot continua să-și privească fiica dormind, iar expresia de pe chipul lui era de neprețuit. Lui Matt i-a plăcut Bryan din momentul în care s-au întâlnit. Cu toate acestea, pe măsură ce l-a cunoscut mai bine, respectul și sentimentele lui față de bărbat au evoluat foarte mult. Bryan era un soț și un tată devotat și efectiv îi tăia răsuflarea lui Matt să-l vadă pe bărbatul acela uriaș atât de îndrăgostit de familia sa. Matt o urmă pe Becka la parter și o găsi în biroul ei. Scria ceva la computer, verificând un teanc de hârtii pe care le avea lângă ea. -Ce faci? o întrebă el. -Trebuie să termin un eseu. Mai am două rânduri și am terminat, îi replică ea, fără să-l privească. Matt se sprijini de tocul ușii, încrucișându-și gleznele, și păstră tăcerea ca Becka să poată să-și termine treaba. Un minut mai târziu, Bryan veni și el jos și îi făcu semn lui Matt să îl urmeze în bucătărie. Încă înainte de a călca în bucătărie, aroma de tocană de vacă îi ajunse la nas, iar el inhală cu plăcere. Stomacul îi mormăi, iar Bryan, care era aproape de el, râse. -Ești gata să iei prânzul? îl tachină el pe Matt. -Presupun că tu ai gătit, se interesă Matt pe un ton sec. -Presupui bine, replică Bryan. Nu aș lăsa-o pe Becka în bucătărie. Este un dezastru umbător, ridică el din umeri, iar apoi se îndreptă spre mașina de gătit și luă o lingură de lemn să amestece în tocană. -Chiar asta sunt? se burzului Becka din spatele lui Matt, iar Bryan tresări. -Haide, iubito, doar știi că nu poți nici măcar să fierbi un ou, îi replică Bryan, dar nu se auzea nici măcar o urmă de reproș în vocea lui. Și doar o ducem bine, nu-i așa? Nu este nevoie să gătești tu când eu pot să o fac foarte bine, adăugă el. Veni spre ea, îi luă capul în căușul palmelor și îi sărută buzele tandru. Matt se întoarse să privească pe fereastră afară. Tandrețea dintre cei doi îi strecură un dor în suflet pe care crezuse că-l strivise cu mult timp în urmă. -Vă este foame la amândoi? întrebă Bryan, întorcându-se spre sobă și luând castroane din dulap. -Voi așeza eu masa, interveni Becka. -Ce e de așezat, iubito? se miră Bryan. Stai jos și aduc eu totul la masă. -Dar vreau să ajut, replică Becka cu supărare în voce. Matt știa că nu voia ca el să creadă că ea nu făcea nimic prin casă, dar el oricum știa mai bine. Bryan nu o lăsa să facă prea multe. -Ai avut destule de făcut pe ziua de azi, Becka, o mângâie Bryan pe față și îi sărută vârful nasului. A trebuit să mergi la școală – și ai uitat să închizi ușa de la intrare cu ocazia asta, se gândi el să adauge, și ai muncit la eseul tău de-a lungul ultimelor două ore... -Da, și tu ai gătit, ai făcut curat și ai avut grijă și de copii, răspunse ea. Și peste două ore trebuie să te duci la dojo pentru clasele de după-masă și seară, așa că... -Pot să mă ocup de toate astea, nu te îngrijora, își flutură Bryan mâna, îndepărtându-i îngrijorarea, iar în acelaș timp, o conduse la masă și o ajută să ia loc. Tu ești proaspătă mămică și trebuie să te odihnești cât mai mult posibil, sublinie el. -Am fost proaspătă mamă acum o lună și jumătate, Bryan. Acum sunt foarte bine, replică ea, cu încăpățânare. -Și așa trebuie să și rămâi, îi împinse ea umărul în jos când ea încercă să se ridice. Haide, Becka, stai jos. Pot căra trei boluri la masă singur, spuse el cu frustrare în voce. Becka doar ridică din umeri, dar nu mai încercă să se ridice din nou. Matt, căruia întotdeauna îi plăcea să-i vadă duelându-se, o privea. Becka își mușca buza inferioară, clar supărată. -Care e problema, păpușă? o întrebă el pe un ton liniștit. -Nu mă lasă să fac nimic, se răsti ea. De parcă sunt fragilă. -Nu am spus niciodată că ai fi fragilă, veni vocea lui Bryan de la mică distanță. Becka și Matt se întoarseră spre el, iar Matt imediat se ridică să-l ajute pe Bryan să pună tava grea pe masă. Bryan umpluse trei castroane cu vârf și tăiase felii de pâine caldă coaptă în casă. -Pot să-ți spun că gătești la fel de bine ca mama, mirosi Matt tocana, iar apoi mormăi de satisfacție. Becka zâmbi, mândră de Bryan. Mătușa Marjorie era cea mai bună bucătăreasă pe care o știa, iar lauda lui Matt însemna ceva. Își cufundă lingura în tocăniță și se agită un pic pe scaun, înainte de a duce lingura la gură. -Spune ce gândești, îi ceru Bryan. Ceva te macină, spuse el, privind-o dintr-o parte. Matt știa că Becka nici măcar nu putea strănuta fără ca Bryan să se îngrijoreze. -Ei bine, dacă vrei să știi, începu ea să spună ezitant, nu cred că e corect ca tu să faci absolut totul. A trecut deja o lună și jumătate de când am născut așa că sunt perfect capabilă... Bryan o opri, atingându-i mâna. -Nu-ți fă griji în legătură cu asta, Becka. Faci mai mult decât destul. Tu trebuie să te trezești noaptea să alăptezi copiii, și... -Ha! pufni ea fără pic de eleganță, iar Matt se văzu nevoit să își ascundă zâmbetul. -Ha? întrebă Bryan. Ce vrea să însemne asta? -Ori de câte ori mă trezesc, te trezești și tu, așa că nu încerca să mă aburești cu chestia asta, ridică Becka din umeri. -M-oi trezi eu, dar nu alăptez, replică el, îmbufnat. Matt nu se mai putu abține și izbucni în râs. -Voi doi sânteți comici. Sânteți primul cuplu pe care l-am văzut certându-se pentru că celălalt face mai mult, scutură el din cap. -Tu mănâncă și taci din gură, se răsti Becka la el. Eu vorbesc serios aici. Da, alăptez și, da, merg la școală. Asta este suma realizărilor mele, se îmbufnă ea. -Nu aș spune asta, murmură Bryan. Tu mă faci fericit, Becka, spuse el, luându-i mâna și strângându-i-o cu tandrețe. Și nu te mai îngrijora atât de mult. Mâine, mama ta o va trimite pe fiica Rosei la noi. Ea va face curat și va spăla rufele, așa că nu voi mai avea multe de făcut. -În sfârșit, spuse Becka ușurată. Cel puțin nu vei mai avea de făcut și lucrurile acelea. Matt surâse. Știa că Becka nu va accepta ca Bryan să muncească atât de mult pentru o vreme îndelungată. Acum, cel puțin, știa că mai era altcineva care să se ocupe de cea mai mare parte a treburilor domestice, pentru că Bryan nu ar fi acceptat niciodată ajutorul ei. Din păcate, nu le era ușor să angajeze ajutor în gospodăriile lor. Aveau nevoie de oameni care să păstreze secretul familiei și nu puteau să angajeze pe oricine. Din fericire, oamenii pe care îi angajau lucrau pentru ei generație după generație. Rosa era menajera părinților Beckăi și fiica menajerei unchiului Michael. -Deci va începe de mâine? întrebă Becka. Bryan se mulțumi numai să dea din cap și mai luă niște tocană. Matt știa că bărbatul era extenuat. Începuse să facă totul în casă singur încă dinainte de nașterea copiilor și, de asemenea, continuase și cu programul lui de antrenament. Au savurat tocănița de vacă în tăcere câteva minute, iar apoi Becka îl privi pe Matt interogativ. -Ce este? o întrebă el. -Mă întrebam dacă ai vești, ridică ea din umeri și mai luă o felie de pâine. -Ce fel de vești aștepți? întrebă Matt și, urmându-i exemplul, se mai servi și el cu o altă felie de pâine. Bryan chiar știa ce să facă în bucătărie. Își imagină că Bryan știa ce să facă în aproape orice fel de situație. Vărul său prin căsătorie era unul dintre bărbații cei mai plini de resurse și talentați din familie. -Știi doar, Matt, insistă Becka. Este deja 19 mai. -Și? întrebă Matt posomorât. Știa el unde ducea acea discuție și nu îi făcea nici o plăcere. Doar Bryan privi de la unul la celălalt cu curiozitate. -În iulie, este ziua ta de naștere, continuă Becka cu încăpățânare. Pe 27, se gândi ea să sublinieze. -Și? întrebă Matt, pretinzând lipsă de interes. Ai de gând să planifici o petrecere pentru mine sau ce? -Nu te gândi să te joci cu mine, Matt Winston, se răsti Becka și pumnul ei mic lovi masa, iar sprâncenele lui Bryan se ridicară pe frunte. Știi foarte bine despre ce vorbesc. Matt scutură din cap, mai luă din tocăniță și mestecă. -Nu, nu prea știu, replică el. Mă gândeam să fac o croazieră sau să merg undeva, asta este adevărat. Dar încă nu m-am decis, ridică el din umeri din nou. Becka se holbă la el cu uimire. Apoi respiră adânc, gata să se lanseze într-o predică. Bryan îi atinse b*ațul și o calmă. -Matt, spuse el. Văd că e o problemă la mijloc și nu vreau ca Becka să se enerveze. Deci, despre ce este vorba? -De ce nu o întrebi pe ea? replică Matt cu îndărătnicie. Nu știu ce vrea de la mine, răspunse el cu indiferență și continuă să mănânce. Nu prea regreta el că venise la ei acasă. Îi plăcea să-i vadă interacționând unul cu celălalt și îi iubea pe cei mici. Mai mult decât atât, mânca întotdeauna bine în bucătăria lui Bryan. -Bine, iubito, despre ce este vorba? o întrebă Bryan când înțelese că Matt nu va spune nimic. -Va avea treizeci și cinci de ani pe 27 iulie, sublinie Becka. -Și? insistă Bryan, știind că discuția implica mai mult decât ziua de naștere a lui Matt. -Atunci va pierde absolut totul. -Ce va pierde? întrebă Bryan din nou, având senzația că îi smulgea cuvintele din gură cu cleștele. -Puterile, banii din trust... -Oh, înțeleg acum. Deci chestia aia are un termen limită, Bryan dădu din cap când înțelese c*m stăteau lucrurile. Se întoarse spre Matt și așteptă ca și el să spună ceva. Cu toate acestea, Matt doar continuă să mănânce. Nu părea interesat să adauge nimic la discuție. -Haide, Matt, spuse Becka. Mai ai puțin mai mult de o lună și jumătate la dispoziție. La cuvintele ei, mâna i se opri cu lingura la jumătatea distanței spre gură. Ochii lui șocați se fixară pe Becka. După câteva secunde de tăcere asurzitoare, puse lingura înapoi în bol și întrebă: -Tu chiar vorbești serios? -Acum ce mai e? își aruncă ea mâinile în aer. Bryan mustăci. Uneori, Becka avea un talent real pentru dramă. Matt împinse bolul la o parte cu regret. Chiar vrusese să mănânce tocănița aceea. O încruntătură îi apăru între sprâncene și o privi fix pe Becka. -Nu am găsit o femeie de care să mă îndrăgostesc până acum și tu chiar crezi că aș putea găsi una în numai o lună și jumătate, observă el. Bryan, nevasta ta și-a pierdut mințile. Chiar îmi pare rău pentru tine, spuse el întorcându-se spre Bryan. -Nu, îi replică Bryan. Becka e deșteaptă și ar trebui să o asculți. Nu întotdeauna ai nevoie de ani de zile pentru ca să te îndrăgostești. Mie mi-a luat o zi și jumătate, poate chiar mai puțin de atât. Iar tu ai mai mult de patruzeci și cinci de zile, cred, îl mustră Bryan, scuturându-și capul. -Aha, acum înțeleg. Voi doi sunteți îngrozitor de fericiți și vedeți totul prin ochelari roz, trase Matt concluzia și începu să se ridice de pe scaun. -Poate că da sau poate că nu, îi replică Bryan. Dar asta nu înseamnă că nu îți poți termina tocănița. Atât Becka cât și eu, spuse el aruncându-i Beckăi o privire plină de subînțeles, nu vom mai discuta despre problema aceasta. Corect, iubita mea? o întrebă el, iar ea aprobă, dând din cap fără tragere de inimă. Nehotărât, Matt privi de la unul la celălalt, dar, până la urmă, foamea lui câștigă. Se așeză din nou pe scaun și trase bolul în fața lui. -Deci c*m mai este programul tău zilele acestea? îl întrebă Bryan. Ai spus că ai vrea să vii pe la dojo pentru antrenament, observă el. -Nu astăzi, din păcate, spuse Matt cu regret. Am o conferință mai târziu. Un caz de divorț urât, preciză el. Ești acolo mâine? De exemplu de dimineață? Am câteva ore libere atunci. -Da, sunt. Este ziua când Becka nu are cursuri și va sta ea cu pruncii. Vezi, iubito, chiar faci o mulțime de lucruri, așa că nu te mai plânge, se întoarse el spre ea.