Dilema lui Matt (Cartea a Doua in seria Familia Winston)

CAPITOLUL 2

CAPITOLUL 2

––––––––

SALA DE CONFERINȚE mustea de tensiune, dar cu toate acestea Matt nu părea să fie afectat defel. Se lăsase pe spate în scaun, punându-și o gleznă peste genunchi, și își lăsase hârtiile uitate pe masă.

Nu avea niciodată nevoie să-și împrospăteze memoria. Dosarele aveau numai rol de recuzită pentru el. Le folosea ca să intimideze. Niciodată nu se uita prin ele, fie în sala de conferințe, fie la tribunal.

Bărbatul de lângă el, clientul lui, Paul Willow, era un bărbat lustruit, puțin peste treizeci de ani. Nu îl plăcea deloc, dar partenerul său, Joshua, îi acceptaze cazul și când Joshua s-a însurat brusc și apoi a plecat într-o lună de miere mai extinsă, cazul ajunsese în mâinile lui Matt.

Ceva nu părea chiar în regulă cu acel Paul Willow, dar cazul său de divorț nu prezenta nici un fel de dificultate pentru Matt, pentru că faptele nu lăsau nici un loc de manevră pentru avocatul părții adverse.

-Deci, haide să recapitulăm aici, se adresă el celuilalt avocat, Fred Rhoades. Doamna Willow a semnat un contract înainte de căsătorie. Este un document foarte clar, doar toți sântem de acord cu aceasta. Dacă ea își înșeală bărbatul, nu primește nimic. Avem patru bărbați doritori să depună mărturie că s-au culcat cu ea și mai mult decât o singură dată. Nu sunt ei cetățeni fără pată, dar reputațiile lor proaste ne vor ajuta să avem un caz mai puternic. Mai mult decât atât, domnul Willow este dornic să plătească pentru testul ADN ca să demonstreze că fiul doamnei Willow nu este al lui, spuse el pe un ton foarte practic, iar apoi se opri pentru a evalua expresiile lor.

Avocatul părții adverse părea supărat și începuse să-și șteargă ochelarii. Clienta lui, Nora Willow, care curând urma să devină Nora Barnes, se albise, iar umbrele de sub ochii ei aproape că-i înghițeau jumătate de față.

Matt nu simțea nici un fel de milă pentru ea. Nu îi suferea pe cei ce-și înșelau soțul sau soția, după c*m nu suferea nici vânătorii de bani, iar conform dosarului pe care îl avea pe masă, acea femeie era și una și alta.

Cu toate acestea, ceea ce părea și mai interesant era faptul că, deși chipul ei pălise și degetele îi tremurau, ea nici măcar nu clipi sub privirea lui aspră. Îl privea drept în ochi, ca și c*m nu ar fi avut nici un fel de remușcare sau rușine.

-Acum, noi putem merge la tribunal. Noi nu putem pierde cazul pentru că totul este perfect clar. Desigur, până când se vor încheia toate procedurile, vom face tot posibilul ca reputația ta să fie în zdrențe, doamnă Willow, iar fiul tău va afla adevărul despre mama sa, îi spuse el direct, cu dispreț evident în voce și privire. Sau putem ajunge la o înțelegere acum, se întoarse el spre celălalt avocat. Ea nu primește nimic, așa c*m o stipulează contracul prenupțial. Clientul meu nu îi va plăti pensie alimentară nici fostei soții, nici copilului. Dar copilul tău nu va afla ce fel de femeie ești, încheie el, întorcându-și ochii spre ea. Deci ce alegi până la urmă?

Vocea lui Matt nu se ridică nici măcar cu o fracțiune de decibel, de parcă ar fi citit niște instrucțiuni plictisitoare. Terminase acum de prezentat alternativele și aștepta răbdător să audă care era decizia lor finală.

Rhoades încercă să îi șoptească ceva clientei sale, dar femeia își ridică o mână și îl făcu să tacă.

-Voi semna acordul, îi spuse ea lui Matt pe o voce foarte calmă.

Matt nu văzuse niciodată o femeie atât de liniștită într-un caz de divorț c*m era femeia din fața lui. Nu reacționa verbal la nimic din ce se spunea. Nu își ataca viitorul fost soț și nici nu arunca vina pe umerii lui. Singurul semn că simțea într-adevăr ceva era acel tremurat al degetelor.

-Nu e ca și c*m aș fi vrut vreun ban din averea lui oricum, continuă ea. Și, da, este adevărat, contribuția lui la cumpărarea casei a fost mult mai mare decât a mea, așa că, desigur, nu aș fi putut cere să-mi revină casa. Ar trebui însă să cer banii pe care i-am investit eu în casă, sublinie ea, iar privirea lui Matt se aținti și mai mult asupra ei.

Nu credea sub nici o formă că va renunța la acei bani dacă știa că avea dreptul la ei. Ochii lui se îngustară și încercă să-și folosească abilitățile mentale să îi citească mintea, dar nu reuși, ceea ce îl nedumeri. Puterile lui mentale nu se dezvoltaseră complet, dar totuși, în mod normal, tot mai putea citi câte un gând ici colea.

-Dar ceea ce vreau, iar aceasta nu este negociabil, avertiză ea pe un ton de oțel, este ca el să semneze un document prin care să renunțe complet la toate drepturile sale parentale. A declarat că fiul meu nu este al lui. În acest caz, trebuie să semneze documentele, încheie ea, iar inflexiunea vocii ei îl avertiză pe Matt că nu va putea să o convingă altfel în ceea ce privea fiul ei.

Matt își ridică sprânceana stângă gânditor. Femeia avea foarte mult tupeu pentru o femeie care a fost încondeiată drept târfă. Femia îl surprindea tot timpul și nu-i plăcea acel lucru absolut deloc.

Se întoarse ușor spre clientul lui cu o privire interogativă. Bărbatul pur și simplu ridică din umeri.

-Nu am nici un interes să joc rolul de părinte pentru puștiul acela. Poți pregăti documentele, nu-i așa? îl întrebă el pe Matt.

Matt aprobă înclinând scurt din cap și se ridică de pe scaun.

-Mă voi întoarce în câteva minute. Pot să sper că nu veți începe să vă certați cât timp sunt plecat? întrebă el.

Purtarea femeii nu era naturală. Nu reproșa nimic, nu acuza și nici măcar nu implora. Se temea că ea va exploda în timp ce el era plecat din încăpere.

Nora se mulțumi să dea din cap, iar apoi, complet neinteresată de viitorul ei fost soț sau de avocatul aflat pe scaunul de lângă ea, își scoase telefonul celular și începu să verifice mesaje sau emailuri. Matt își scutură capul imperceptibil. Femeia aceea îl nedumerea enorm.

Apoi părăsi sala de conferințe pentru a-i cere juristului lui să pregătească documentele necesare și să le aducă în sala de conferință.

Nu îndrăznea să stea departe de sala de ședințe prea mult timp. Instinctele îi spuneau că ceva nu era în regulă și dorea să evite orice fel de evenimente urâte.

Se întoarse în sala de conferințe unde îl întâmpină tăcerea. Numai clientul său bătea darabana cu degetele pe masă. Fred Rhoades își verifica agenda, iar Nora stătea în picioare la fereastră admirând scuarul din spatele clădirii.

Ea își întoarse capul când el s-a întors, dar când Matt le-a spus că documentele vor fi gata curând, ea preferă să rămână lângă fereastră.

Următoarele cincisprezece minute au trecut la fel de greu de parcă ar fi fost ore. Matt a încercat să facă puțină conversație cu colegul său avocat, dar răspunsurile monosilabice ale lui Rhoades l-au enervat.

Clientul lui începuse să texteze cu cineva și se părea că se distra nemaipomenit. Viitoarea lui fostă soție nu părăsi deloc fereastra până ce juristul veni în încăpere cu documentele.

Apoi se apropie de masă, își scoase ochilarii de citit din geantă și, după ce a citit documentele cu atenție, le-a semnat cu demnitate.

Când a terminat, și-a strâns lucrurile în tăcere, pregătindu-se să plece.

-Doamnă Willow, o opri Matt, dar când îi văzu strălucirea batjocoritoare din ochi, se corectă imediat. Îmi cer scuze, am vrut să spun doamna Barnes. Juristul meu a adus aceste hârtii pentru tine. Ai aici informațiile necesare pentru ca să-ți schimbi numele și absolut tot ce mai ai nevoie să știi. c*m domnul Willow a renunțat la drepturile sale parentale, poți de asemenea să-i schimbi numele fiului tău dacă dorești, îi explică el.

-Trebuie să i-l schimb? întrebă ea, iar pentru prima oară, păru temătoare.

-Nu, nu ești obligată să i-l schimbi, îi răspunse Matt cu bândețe.

-Mulțumesc, spuse Nora și îi întinse mâna.

Matt îi scutură mâna scurt. Pielea ei se simțea înghețată, dar aceasta nu-l deranjă. Îl deranjă, însă, șocul eletric scurt pe care-l resimți. c*m ochii lui erau fixați pe chipul ei, surpriza din ochii ei îi spuse că și ea l-a simțit.

Matt păși în spate, își aplecă capul spre ea și apoi începu să-și strângă dosarele. Ușa se închise cu un clic în urma ei, dar el nici măcar nu-și întoarse capul.