MATT INTRĂ ÎN SPITAL plin de neliniște. Avea oroare de spitale și nu îi stătea în obicei să viziteze nici unul, dacă nu era internat unul dintre membrii de familie. Atunci nu avea loc de întors.
Ofițerul Preston, un bărbat solid, cam de peste patruzeci de ani, aștepta lângă intrare, vorbind cu paznicul. Probabil că făcuse vreo glumă, pentru că paznicul râdea tare, fără să arate nici un fel de respect față de oamenii bolnavi care așteptau la câțiva pași mai încolo.
-Sunt Matthew Winston, spuse el, parcurgând distanța dintre el și cei doi bărbați. M-ați sunat, îi spuse el ofițerului de poliție care îl privea de parcă ar fi fost un exponat de muzeu. Cred că din cauza bărbii, se gândi Matt.
-Oh, da, domnul Winston, îl salută ofițerul. Haide să megem în acel colț acolo să putem vorbi fără a
