Simona,viata imperfectă

Nu mai rezista...

Simtindu-se ținută în lanțuri și fizic și mental,Simona alege sa își pună capăt zilelor,dar de cele mai multe ori nu reușește sa își ducă planul la bun sfârșit,a fugit de acasă,dar nu a putut sta departe....rezistând zilnic scandalurilor din casa,zilnic fiind jignita și batjocorita,ne având pic de liniște și ne având cu cine sa vorbească și cui sa se exprime,trecând zilnic peste toate astea,ea încă se mira c*m de mai rezista vieții ăsteia,încerca să facă orice să se descurce singură în viață să poată să plece din casa aia unde știa sigur ca nu s-ar mai întoarce,ii era frica și sa le zică ca vrea sa meargă la mormântul tatălui său...sau chiar ca vrea sa meargă la neamurile tatălui în vizita,nu o lăsau,o mai și băteau,o batjocoreau,ii era atât de frica de familia ei,încât nu putea face nimic...Simona era o fata puternică,ducea atât de mult încât începea să dea vina pe ea însuși pentru lucruri sau chestii ce ea nu le a făcut sau zis,dar era deja obișnuită cu scandal și tot,o zi frumoasa n-a avut alături de familie,poate că nici nu v-a avea cât timp e lângă ei...Plânsul era la ordinea zilei,până și pentru o pereche de adidași o certau...pentru greutatea ei,cred ca le era rușine cu Simona,ca era o fata slaba,prea slaba pentru unele persoane,toți își dădeau cu părerea,de la copiii mici pana la moșii și babele de pe scară.."Ingrașă-te că nu te i-a nimeni așa" Aia era treaba lor? Ca nu o vrea nimeni pe Simona? Orice lucru mic spus și în glumă pentru Simona era alt cuțit înfipt,ea era la poarta între a fii indiferenta sau a asculta tot,nu putea sa aleagă un loc,parca era blocata cumva,zilnic își propunea sa dispară mai ales de pe rețelele de socializare,stergându-si conturile,reactivandu-le,nu putea să stea fără,așa a fost obișnuită...dar asta e,câteodată trebuie să faci și lucruri noi,ca altfel viața devine anostă.

V-ați pus vreodată întrebarea "Ea de ce are și eu nu?" sau "El de ce are și eu nu?"

Ei bine sincer Simona zilnic...vedea persoane cu famili fericite,care au tot ce își doresc ba chiar au tot ce ea își doresțe,liniște și multă iubire,Simona din 2012 de când a apărut tatăl ei vitreg în peisaj n-a mai știut c*m e să fi iubită sau să simți că o persoană dragă chiar te iubește. Legat de întrebare,Simona și-o punea zilnic,dar cu greu a găsit răspunsul,un om bătrân i-a zis o dată : "Fatucă,unii primesc mai mult pe o parte și dau și mai mult pe alta,mai ales în fața Lui Dumnezeu" Ea de atunci se mulțumea și doar îl ruga pe Dumnezeu,să nu îi mai dea că nu mai poate și zilnic o lua de la capăt,poate vi se par niște prostii trăirile fetei,dar una este să le simți pe pielea ta,iar alta e sa le asculți sau să le citești...Multe fete trăiesc în cămine de genul,dar unele fug,altele rezista,în cel mai rău caz mor sau ajung prostituate cu voia sau fără voia lor...La un moment dat,Simona,a vea impresia că înnebunise,credea că e nebuna,c*m la fel credeau și ai ei parinti,își făcea doar filme peste filme n cap,doar idei prostești și ajunsese să îi fie frică de ea,se bătea singură,își dădea pumni în cap,se trăgea de par,rupea hainele de pe ea,nu suporta sa mai aibă nimic în jurul ei,în clipele de nebunie,când totul ieșea afară din ea,de la cel mai mic lucru pe care o enerva până la ultimul...Orice ar fii făcut în clipele acelea sa o calmeze nu reușea,ea avea nevoie doar de liniște și singurătate,de nimeni și nimic lângă ea

cu greu se calma,dar știa ca urma o altă ceartă și o altă ieșire de genul...Schimbând puțin subiectul,Simona era criticată de orice persoana care îi apărea în față,de la bărbat la femeie,toți ii ziceau ce trebuia sa facă și că ce făcea ea,c*m arata,c*m se îmbrăca era greșit,nu voia nimeni sa o asculte sau să o înțeleagă deja accepta situația și le dădea peste nas de fiecare dată când avea ocazia...