Becka simțea deja că aluneca într-un abis. Avea senzația că șocuri electrice îi excitaseră fiecare terminație nervoasă din piele, iar fiecare trecere a limbii lui peste punctele cele mai sensibile făcea totul și mai greu de suportat.
Încă o dată, Becka pierdu orice gând coerent și mai putu doar să repete fără răsuflare:
-Te rog, te rog, te rog!
Nici măcar nu își dădea seama că îl implora. Becka nu știa dacă dorea ca el să înceteze cu acele atingeri înnebunitoare, pentru că nu îi mai suporta asaltul, sau dorea ca el să continue cu tortura lui excitantă.
Ea deja atinsese un punct unde nu mai era capabilă să facă nimic decât să simtă. Nu mai putea gândi defel. Instinctul și plăcerea înlocuiseră rațiunea și, undeva în subconștient, se temea că se pierdea pe sine în acea masă de emoții pe c
