Becka era proaspătă și tânără, dar nu trăncănea la infinit despre lucruri neimportante, care îl făceau să se simtă nelalocul lui sau care îl adormeau din cauza plictiselii. Se temuse că Becka îl va plictisi seara trecută și a fost surprins să vadă că nu s-a întâmplat.
Fusese atât de vioaie și interesantă, încât el nu mai dorea ca seara să se încheie. Singurul regret pe care l-a avut a fost că a trebuit să o lase să intre în casă și să închidă ușa în spatele ei când a condus-o acasă în seara de dinainte.
Îi plăcea enorm faptul că nu încerca să pară o zână care numai gusta puțin din niște frunze de salată, atât cât să nu-și piardă cunoștința. Nu era obsedată să ajungă la măsura dictată de moda timpului și aceea era de asemenea un lucru deosebit.
El, unul, întâlnise acea calitate rară numa
