Cu Dublu Tais (Jumatatea Perfecta, #1)

CAPITOLUL 1

CAPITOLUL 1

––––––––

PREZENT – 19 IULIE ...

––––––––

TÂNĂRA FEMEIE ERA AȘEZATĂ într-un fotoliu comod din holul hotelului. Ținea o revistă deschisă în poală și pretindea că citea un articol captivant.

Purta o pălărie uriașă albastră, menită să-i ascundă jumătate din față. Pălăria se asorta perfect cu rochia de vară scurtă, care-i dezvăluia picioarele bine făcute, lungi și bronzate.

O pereche de ochelari mari de soare negri completau ansamblul și arăta exact ca Audrey Hepburn în Șarada.

Ascunși în spatele lentilelor negre, ochii ei urmăreau cu atenție oamenii care treceau pe la recepție și care vorbeau cu recepționerul.

Deja aranjase cu bărbatul mult mai tânăr de la recepția hotelului să o anunțe când persoana care o interesa a apărut. Trebuia doar să ridice mâna, ca și c*m ar fi spus ‘numai o clipă, vă rog’, urmând să se întoarcă pentru câteva secunde și să pretindă că verifica ceva pe monitorul computerului.

De când își începuse pânda, două cupluri trecuseră pe la recepție să discute cu recepționistul, dar și-au luat cheile și au plecat imediat, așa că nu au mai interesat-o.

În sfârșit, după ce a așteptat mai multe minute plină de nerăbdare, un bărbat înalt brunet s-a apropiat de recepție și i s-a adresat funcționarului. Acesta a dat din cap și a ridicat mâna – semnul asupra căruia conveniseră ei doi în prealabil.

Recepționistul a verificat ecranul computerului câteva secunde, a dat din cap din nou, iar apoi a luat o geantă din spatele contoarului și i-a înmânat-o bărbatului.

Bărbatul a luat geanta, mulțumind cu o înclinare ușoară a capului, iar apoi s-a întors să privească în jur. Ochii i-au trecut expert peste oamenii din holul hotelului.

Lăsa impresia că este doar vag curios, dar, cu toate acestea, femeia a remarcat cu câtă grijă a analizat pe toată lumea. Îi arunca priviri furișe, de teamă că s-ar fi expus dacă privirea i s-ar fi oprit asupra lui pentru mai mult timp.

Și-a imaginat că nu l-a impresionat prea mult pentru că, după ce a privit-o din cap până-n picioare, ochii lâncezindu-i pe lungimea picioarelor ei, bărbatul i-a întors spatele și s-a îndreptat spre lifturi. Probabil nu și-a imaginat că ar fi putut fi periculoasă și de aceea nu i-a păsat prea mult de ea.

Din nou, simțurile ei nu au perceput nimic clar despre el, lucru care o supără mai mult decât înainte. Își dăduse seama că a dat peste prima persoană din lume pe care nu o putea citi defel și neputința o frustra și înfuria în același timp.

Fusese sigură că va reuși să arunce o privire în mintea lui atunci când s-ar fi găsit față în față. Nu părea imposibil, pentru că nu ar mai fi fost nici un fel de obstacole prezente care să-i obstrucționeze percepția.

Aparent, s-a înșelat. Mintea bărbatului continua să rămână complet opacă viziunii ei.

În momentul în care acesta a dispărut din raza ei vizuală, femeia s-a ridicat cu mișcări fluide și aparent leneșe. A lăsat revista pe masa de lângă fotoliul pe care stătuse, gesturile ei lăsând impresia că avea tot timpul din lume.

Și-a netezit fusta cu mișcări lungi și ușoare, iar apoi ochii ei au măturat întregul hol al hotelului, mobilat cu gust și având comfortul clientului în minte.

Cu pași leneși, s-a îndreptat spre recepție. Recepționerul i-a zâmbit cu căldură și s-a grăbit să vină spre ea, de parcă celălalt client aflat la recepție nu ar fi contat defel.

Observându-i graba de a o servi, și-a imaginat că era rezultatul bacșișului uriaș pe care i l-a dat mai devreme.

Cu toate acestea, putea citi și altceva în spatele zâmbetului strălucitor al tânărului. Bărbatului îi plăcuse enorm jocul lor și fantezia lui construise tot felul de scenarii pline de suspans.

Atât vârsta lui, precum și felul în care arăta femeia, îi inflamaseră imaginația. Pălăria ei și ochelarii de soare mari, precum și aerul ușor clandestin al întregii afaceri în care fusese implicat, îl făcuseră să se simtă ca James Bond sau altcineva asemănător.

-Voi pleca în după-masa aceasta, cred. Nu voi mai astepta până mâine dimineață. Bineînțeles, voi plăti pentru noaptea aceasta, nu te teme, îi spuse ea tânărului recepționer.

Se scuză cu un zâmbet când și-a dat seama că el spera că aventura nu se va încheia acolo.

Din păcate, pe ea o interesase numai o scenă, iar aceea se jucase deja, chiar dacă rezultatul era dezamăgitor.

-Ne pare foarte rău că plecați, doamnă. Nu v-a plăcut apartamentul? întrebă tânărul, iar îngrijorarea îi sterse zâmbetul de pe buze.

-Oh, nu, mi-a plăcut, nu-ți fă griji, îl asigură ea cu o fluturare a mâinii și un zîmbet larg. Dar știi, deja am închiriat o casă pe plajă pentru mai multe zile și mă gândeam să profit de ea de-acum, știi? îi surâse ea strălucitor. E pe plajă, are și piscină, totul doar pentru mine... Te-ar deranja să-mi pregătești factura înainte de a mă întoarce jos cu bagajele?

-Nu, bineînțeles că nu. Factura va fi gata, doamnă, bărbatul o asigură și se grăbi la computer să o pregătească.