CAPITOLUL 11
––––––––
ÎNAPOI ÎN PREZENT – 19 iulie
––––––––
BĂRBATUL NU RĂSPUNE nimic câteva clipe, iar tăcerea păru amenințătoare.
-Mai ești acolo? îl întrebă ea când tăcerea începu să o copleșească.
-Da, sunt. Sunt aici, Kate. Și când spun aici, înseamnă aici, veni replica lui înfierbântată.
Nici o secundă mai târziu, pași apăsați răsunară pe veranda casei. Surprinsă, Kate privi în direcția aceea și îl văzu.
Apăru în fața ochilor ei cu o grimasă în colțul gurii. Își închise telefonul privind-o fix. Expresia de pe chipul lui nu promitea nimic bun.
Picioarele lui Kate căzură de pe celălalt scaun cu zgomot, iar ea îngheță pe loc. Uită și să-și închidă telefonul. Cu reflexe amorțite, reuși să-l lase să cadă pe masă cu mișcări încete.
Ochii ei străluceau ca niște lacuri imense verz
