DIMINEAȚA S-A TÂRÂT pur și simplu, iar orele părură mai lungi decât de obicei. Timpul încetinise și se mișca cu pași de melc.
Kate tânjea să se întoarcă în patul ei. Se și vedea intrând între cearșafurile răcoroase și închizând ochii de fericire. După ce imaginația ei se jucă astfel de câteva ori, decise să părăsească magazinul și să plece acasă dacă nu își revenea înainte de ora două.
Îi adresă câteva cuvinte ‘dulci’ lui Ryan. Lui trebuia să-i mulțumească pentru că i-a distrus somnul în noaptea precedentă și, în consecință, și ziua de muncă.
După ce bombăni la adresa lui câteva minute și îi mai adresă și câteva cuvinte bine alese, continuă să verifice inventarul. Trebuia să reînnoiască stocul dacă nu dorea să-și dezamăgească unii dintre clienții fideli.
-Kate, știai că-ți sună telefon
